Casa Mas i Roger
strada Monturiol, 10 piata de la Palmera / strada Caamańo
Figueres
1910

Arhitect
Josep AZEMAR i PONT

Locuinta, comert

Clădire situată într-o zonă urbană privilegiată, cu parter, două etaje și mansardă, pe o parcelă aproximativ pătrată cu fațade către două străzi și o piață, ceea ce permite construirea unei case mari, cu trei fațade. Pictorul Salvador Dalí, s-a născut la numărul 6 pe aceeași stradă, Monturiol, a locuit în această casă și, aici, a pictat unele dintre tablourile sale.Această clădire este una dintre cele mai reușite creații ale pictorului Josep Azemar, operă din perioada maturității, în care apare pe deplin dezvoltat limbajul său personal atât la nivelul construcției cât și la nivel decorativ, pornind de la folosirea cu grijă a materialelor și texturilor: lemn, fier, cărămidă, ceramică și piatră.O putem include într-un modernism care este interesat de volum, de expresivitatea formală a tehnicilor de construcție, a materialelor neacoperite, de contrastul cromatic și de texturi, prin designul detaliilor.Astfel, trebuie să menționăm folosirea pietrei de Figueres la nivelul postamentului, cadrele spațiilor deschise, incluzând un fotoliu necioplit pe post de capitel, nervurile de boltă în cruce, imposta de la primul etaj, precum și la nivelul altor amănunte. De asemenea, folosirea cărămizii la nivelul cornișelor superioare, ceramica din partea superioară a clădirii și deasupra ferestrelor, sub plăcile balconului și streașinii. Iese în evidență prelucrarea grijulie a pietrei, construcția postamentului în relație cu ferestrele de la parter – lucru care se observă și la alte opere ale acestui autor – precum și profilul pe care îl dă părții superioare a clădirii și părții de deasupra buiandrugilor de la ferestrele superioare.De asemenea, trebuie menționate și balustradele din fier forjat cu decorațiuni florale, de la nivelul balcoanelor și terasei, valorificarea elementelor de susținere a acoperișului la crearea uneia dintre fațade, precum și tribuna, cu vitralii, ce conțin motive florale.Referitor la compoziție în general și la volumetrie, trebuie spus că cele două fațade laterale – ca să le spunem așa – prezintă o compoziție mai degrabă plană, cu excepția tribunei de pe una dintre ele, cu un corp central care are streașină și două corpuri laterale puțin mai înalte, cu un aer tradițional, într-o oarecare măsură, cu aspect de casă de neam bun; în schimb, fațada centrală, cea care dă spre piață și se bucură de cea mai frumoasă priveliște, atât din casă, cât și spre casă, prezintă o volumetrie mai complexă. La primul etaj, se află o terasă cu niște corpuri auxiliare în colțuri. La cel de-al doilea etaj se află un balcon cât toată fațada, care a rămas în stil vechi. O organizare de acest tip este frecventă la fațadele care dau spre curtea din spate, în acest caz, Josep Azemar știe să o transforme în fațadă principală, și astfel, casa dobândește o volumetrie specială, în mod real, devine un obiect tridimensional și devine mai interesantă, deși această viziune volumetrică te surprinde, dacă o compari cu aspectul convențional al fațadelor laterale.

Bun Cultural de Interes Local