Abatorul municipal
piata de l'Escorxador
Figueres
1904-1907

Arhitect
Josep AZEMAR i PONT

1907 : Abator
2003 : Arhiva, echipamente socio-cultural

E una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Azemar, alături de casa Mas i Roger și casa Salleras. Această clădire a înlocuit vechiul abator, situat în același loc și din care au păstrat câteva ziduri, pentru a obține o clădire mai mare, pentru o populație care era în creștere, adaptând vechea instalație la normele de igienă moderne și creând confort. Aceste preocupări erau des întâlnite în acea epocă.E vorba de o clădire organizată pe o serie de etaje juxtapuse, care stabilesc între ele o ierarhie de compoziție în jurul a două nuclee – pentru necesitățile funcționale, cum vom vedea mai departe. E o clădire din cărămidă aparentă și zidărie, cu postamente și ancadramentele deschizăturilor din piatră cioplită; stâlpi interiori din fier topit; șarpantă și astereală din lemn, deși se folosește fierul pentru golurile mai înalte.Forța expresivă a clădirii se bazează, pe lângă compoziția navelor deja menționată, pe materiale, pe textura acestora și pe paleta lor cromatică: cărămida, piatra și ceramica, dar mai ales țigla smălțuită. Detalierea proiectului este ilustrativă, drept pentru care au fost reproduse câteva fragmente:„Între numeroasele aspecte asupra cărora trebuia să-și îndrepte atenția distinsa noastră Primărie, se numără, pe bună dreptate, în ceea ce privește abatorul public din Figueres, și condițiile defavorabile apărute în urma schimbărilor pe care le-a suferit orașul. Câteva dintre elementele abatorului s-au degradat, pentru că nu putea acoperi necesitățile orașului, lumina și spațiile de aerisire lipseau, spațiile nu erau bine organizate. Prin urmare, era necesară efectuarea unui studiu pentru a-l aduce la standardele dorite.”„Ni s-a încredințat rezolvarea problemei, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a lua legătura cu directorul tehnic, dl Juan Arderius, care, pe lângă multe date științifice, are și foarte multe cunoștințe practice datorită experienței sale ca director tehnic, în ceea ce privește activitatea acelui spațiu”.Etaj. În cadrul limitelor impuse de solar, prin neregularitățile sale, și de prezența zidurilor existente al căror valoare economică nu putea să nu fie luată în considerare (...), s-a căutat să i se confere un spațiu mai mare stabilindu-se un prim centru pentru ceea ce avea să se numească Abatorul general, destinat sacrificării vitelor și mieilor, care, în afara faptului că e cel mai important, funcționează neîntrerupt, și un al doilea centru în care să funcționeze Abatorul pentru porci și care, deși la fel de important, să funcționeze doar temporar. Ambele centre, deși complet independente unul de celălalt, beneficiază de o administrație și un serviciu de inspecție comune, până când se vor uni datorită pavilioanelor intermediare în care își desfășoară activitatea aceste servicii, împreună cu operațiunile secundare și derivatele celor generale, după caz.În fața Abatorului general a fost situat un portic foarte amplu pentru a se putea desfășura activitățile de livrare și aprovizionare, în orice condiții de vreme. Așa arată clădirea în ziua de azi. Când funcționa ca abator, era înconjurat de un grilaj care despărțea incinta de abator, cu grădinile, staulul, curtea de animale și celelalte dependințe anexe, din spațiul public. Din proiect mai putem afla că :« În părțile superioare s-au folosut materiale similare cu cele de la etajul descris mai înainte, menționând importanța relativă a fiecărui corp în parte și scopul lor. »« S-a optat pentru o decorare sobră și simplă, impusă de destinația clădirii și chiar și așa s-a căutat să se reflecte în ea materialitatea constructivă și caracterul de curățenie care trebuie să predomine; astfel a ajuns să funcționeze ca fabrică îmbrăcată în cărămidă și vopsea chiar și în cazul acoperișurilor, deși din motive de economie, a fost moderată folosirea acestor materiale. »« Acoperișul e din țiglă arăbească din diferite motive, pentru că e durabilă, economicoasă, și, pentru a îndepărta efectul de monotonie și greutate al marilor acoperișuri, s-a intercalat un procent de 25% de țiglă vopsită, ca și țiglă în formă de coamă de acoperiș șicu aspectul unei carapace de broască țestoasă. »« S-a folosit mai puțină piatră, numai pentru detaliile secundare, când se impunea acest lucru, la postamente, praguri, bolțari, la cheile de boltă și la scutul din Figueres. »Printre dependințele anexe, ce apar în planurile clădirii, se numără și un turn, neterminat, pentru observații meterologice, îndatorire ce-i revenea Directorului tehnic.După cum se poate vedea, igiena și economia stau la baza proiectului. Si Azemar știe să le exploateze la maximum. Astfel, detalii precum cornișele, piatra puțin întrebuințată, în puncte importante, jocul de volume au o mare putere expresivă ca și țigla smălțuită și elementele din ceramică. Folosirea materialelor pure, o mare austeritate, sinceritatea constructivă și rațiunea, sunt caracteristici proprii multor clădiri industriale din acea epocă, configurând o tipologie specifică.Cu timpul, terasa a fost închisă și a ajuns să arate ca în prezent. După mutarea abatorului în altă parte, a fost amenajată acolo o hală de pește. În final, recunocându-se interesului arhitectonic al clădirii, a dus la amenajarea Arhivelor Județene în abatorul de porci și pavilioanele administrative anexe, conform proiectelor arhitectului Jordi Casadevall. Totuși, nu s-a dat încă, o destinație clară clădiri în totalitate : în hala centrală se organizează sporadic expoziții, reprezentații teatrale, etc., și în ultima vreme, deservește ca sală de repetiții pentru « castellers », în timp ce hala din dreapta funcționează în continuare ca hală de pește. Restaurat : Jordi CASADEVALL i DALMAU (1988)

Bun Cultural de Interes Local