Teatru-Cinematograful "Jardí"
piata Josep Pla
Figueres
1914

Arhitect
Llorenç ROS i COSTA

1914 : Cinematograf
2003 : Teatru

Această clădire, în prezent teatrul municipal, a fost gândită, la început, ca cinematograf. Era vorba de Cinematograful-Teatru-Grădină, „destinat reprezentațiilor teatrale, fără să aibă un aparat scenic mare”. Promotorul său a fost Pau Pages Lloveras, proprietarul unei centrale hidroelectrice care furniza curent electric orașului. El a vrut să construiască o clădire cu o destinație „modern㔠și cu lumină electrică. Această clădire avea să fie concurența altui cinematograf din apropiere, proprietatea altui impresar din domeniul hidroelectric, din acel oraș.Clădirea era situată în mojlocul unui teren vechi care rămăsese în oraș și care servea drept loc de extindere a orașului. Se putea ajunge la acest teren pe niște străduțe foarte înguste care se întâlneau la unul dintre capete. Restul spațiului era închis, un mare interior al unui grup de case, spre care dădeau curțile caselor. Acest spațiu a suferit mai multe transformări de-a lungul secolului trecut. În prezent, reprezintă o piațetă pavată, situată în fața teatrului, ca zonă de acces, și un parc în partea laterală. Dimensiunile impresionante ale acestei clădiri și așezarea sa ciudată îl configurează și îl împart în mai multe zone cu caracter diferit. Spre deosebire de cinematograful alăturat, Sala Edison, care este ascuns între un grup de case și care are legătură cu strada doar datorită porții de acces și a vestibulului, Grădina voia să fie o clădire reprezentativă.Cinematograful-Teatru-Grădină, chiar dacă nu păstra tipologia teatrelor italienești, având o organizare interioară adecvată unui cinematograf, potrivit modelelor din Europa a acelor vremuri, deși păstrau câteva aspecte specifice lor, cum ar fi lojele, în ceea ce privește poarta de acces, vestibulurile și zonele pentru odihnă, urmărea tipologia dezvoltată în jurul teatrelor italienești din secolul XIX: fațadă principală cu balcon ieșit în care se concentrează întreg interesul arhitectonic și decorativ; restul fațadelor sunt mai simple, deși e o clădire privită din trei laturi; decorarea fațadei face aluzie la lumea artelor scenice – probabil că nu exista o iconografie specifică cinematografelor -; anticameră, vestibul, scară monumentală, foaier, deasupra vestibulului, coridor de acces în sala perimetrală, prin care se ajunge la loje, spații foarte nobile. De asemenea, trebuie menționat faptul că preia din tipologia teatrală a secolului XIX diferențierea volumetrică exterioară, potrivit funcționalității interioare.Pe de altă parte, această clădire, cu o capacitate de 1784 de persoane, respectând normele care se stabiliseră pentru clădirile destinate spectacolelor publice, una dintre priorități este confortul spectatorilor și evacuarea publicului fără dificultăți. Se folosesc cele mai avansate tehnici ale momentului: temelie din beton armat, structură din piloni de fier laminat și ziduri de rezistență din cărămidă, acoperișuri cu grinzi din fier, bolți din cărămidă și ciment, acoperiș din fibrociment ondulat – material nou în acea vreme, folosit la acoperișurile mari - , și instalații precum o perdea de apă la începutul scenei, ca măsură de siguranță pentru a evita posibilele incendii și, în final, lumină electrică.Prin urmare este vorba de o clădire care, pornind de la tipologia teatrală perfect definită în secolul XIX, introducând anumite schimbări care se încercaseră și în alte părți, preferându-se destinația de teatru – exista deja un teatru municipal în oraș, actualul Muzeu Dalí -, se situează între Modernismul cu influențe vieneze sau scoțiene și Noucentism, nu prin tipologia sa, ci prin elementele decorative de la nivelul fațadei: concret, caracterul modernist i-l dau cupolele acoperite cu ceramică în trencadis , elementele bordurii – un fel de floare -, ceramica multicoloră și tâmplăria – care amintesc de școala din Glasgow.Concretizând puțin, trebuie spus că efectul decorativ al fațadei principale se bazează pe combinația unui fond adâncit cu culori neutre, la nivelul căruia ies în evidență elementele singulare de concepție clasică, barocă, - barocul a fost foarte folosit atunci când a fost vorba de teatre și a influențat Modernismul și Noucentismul. -, în alte tonuri: nervuri de boltă în cruce, balcon ieșit în afară, elemente în chip de capiteluri, frize de borduri, cornișe și elemente decorative. Se remarcă elementele din ceramică: plăci geometrice de faianță și plăci figurative din mozaic care reprezintă o lir㠖 element tradițional asociat teatrului -, un dragon – animal care apare frecvent în iconografia catalană a epocii Renaixença, în strânsă legătură cu legenda Sfântului Gheorghe, care este protectorul Cataloniei -, și o glastră cu flori; și, în final, tâmplăria cu deschizăturile ei specifice de culoare albă, care este unul dintre elementele caracteristice și care conferă personalitate clădirii, împreună cu cupolele acoperite cu trencadis din ceramică de culoare albastră și albă.A fost restaurat în anii 1980 și a fost transformat în Teatru Municipal, într-o perioadă în care cinematografele își pierduseră caracterul de clădire emblematică a unei anumite epoci istorice. Dimpotrivă, era o perioadă în care teatrul era redescoperit și se încerca refacerea patrimoniului arhitectonic teatral, existent în țară.

Bun Cultural de Interes Local