Casa Ensesa
strada Barcelona, 68
Girona
1911-1932

Arhitect
Rafael MASÓ i VALENTÍ

1932 : Locuinta, birouri
2003 : Conservator

Clădire izolată, de formă aproape pătrată, destinată birourilor și locuinței proprietarului depozitului de făină Montserrat, industriașul Josep Ensesa. Sgrafitul de pe fațadă este alegoria lui Montserrat, munte și manastire care sunt unele din simbolurile Cataluniei.Trebuie să situăm această clădire in cadrul Noucentisme-ului, cu o puternică influență din Sezession-ul vienez, mișcare de care era legat Josep Ensesa.Este una din primele opere din perioada cea mai creativă a lui Masó, in care iși dezvoltă un limbaj propriu, cu opere realizate intr-un mod clar și purist, și cu elemente din arhitectura populară tratate intr-un mod arhaic. In acel moment, clădirea se găsea intr-o zonă industrială, transformată acum intr-o zonă rezidențială și comercială destul de centrală. Această clădire este una din imaginile importante ale peisajului urban din această zonă.Este renovarea unei clădiri anterioare de la care se păstrează fațada nordică.Fațada vestică se afla intre alte două clădiri și nu se vede.Clădirea captează atenția pe axa de acces de pe fațada estică, cu un finisaj in stilul unui fronton care se ridică deasupra restului clădirii.Un al doilea fronton, mai greu de observat, se găsește in centrul fațadei sudice.Elementele expresive ale clădirii se bazează pe textură, stuc, ceramică, sgrafit sau geam, legătura deschiderilor și realizarea lor, preluând, in acest fel, o oarecare moștenire de la Modernisme, cel puțin in ceea ce privește importanța materialelor și a culorilor., deși in multe alte aspecte ideile pe care se bazează Noucentisme-ul sunt total opuse celor ale Modernisme-ului.Mai târziu, in 1932, Masó realizează gardul și cabina portar și un magazin azi dispărut intr-un stil apropiat raționalismului expresionist cu destul de mult interes, de asemenea cu mare grijă pentru expresivitatea texturilor materialului.In 1989, Municipalitatea a primit această clădire cu scopul unei aranjări urbanistice.Din acel moment a fost ales ca sediu al Conservatorului Municipal de Muzică « Isaac Albéniz ». Se afla intr-o stare de abandon.Prin proiectul lui Bosch, Domínguez și Nogués s-au refăcut fațadele și vestibulul, unde se observă o lampă realizată chiar de Masó, scara principală a fost refăcută exact așa cum era ea inițial, iar restul clădirii, care suferise importante modificări, a fost adaptată , in special la renovarea din anul 1947, necesităților unui conservator.Se observă in primul rând felul in care a fost refăcut peretele ascuns, fiind acoperit cu lemn, continuat pe terasa unde se afla si incaperea pentru instalatii, de asemenea cu un finisaj de lame din lemn ale celor două tribune de pe fațada sudică, transformate intr-o mare tribună de-a lungul intregii fațade in 1947.Réhabilitation : Manel BOSCH i ARAGÓ / Fernando DOMÍNGUEZ i VÁZQUEZ / Montserrat NOGUÉS i TEIXIDOR (1993)

Bun Cultural de Interes Local